Străfulgerări

Schimbare de adresă

2007-10-12T22:06:00.000-07:00

Anunţ important:

„Străfulgerările” n-au murit, doar s-au mutat. Acum le puteţi găsi zilnic, într-o formă mai atractivă, la adresa http://fulger.hotnews.ro. See you there!

Din nou despre „4.3.2” – nu-l rataţi!

2007-09-17T05:56:00.000-07:00

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” de Cristian Mungiu are perfecţiunea formală a unui cinema inteligent, sigur pe mijloacele sale şi exact până la cel din urmă detaliu, dar şi autenticitatea unui film realist de excepţie. Toate planurile-secvenţă, lungi şi foarte lungi, toate filmările alerte, cu camera pe umăr sau în mână, toate prim-planurile sunt justificate prin raportare la poveste şi mai ales la protagonista ei. Autorul, secondat excelent de Oleg Mutu, unul dintre cei mai înzestraţi directori de imagine din România, pune accentul pe metamorfoza prin care trece Otilia (Anamaria Marinca) de-a lungul unei singure zile. Astfel, mişcările aparatului de filmat reflectă trăirile personajului principal, aducându-l mai aproape de spectatori. Rezultatul este fascinant: nu ţin minte vreun alt film la care să fi empatizat atât de intens cu protagonista sa. Celelalte personaje (fiecare complex, cu propriile sale motivaţii) sunt caracterizate prin relaţiile pe care le au cu această figură centrală. Găbiţa (Laura Vasiliu), colega de cameră şi prietena cea mai bună a Otiliei, pare iniţial fragilă şi naivă, dar se dovedeşte manipulatoare şi profitoare. Domnu’ Bebe (Vlad Ivanov) este un bărbat complexat, care încă locuieşte cu mama sa şi căruia interzicerea avortului de către Ceauşescu îi oferă metoda ideală de a-şi satisface poftele sexuale. Adi (Alexandru Potocean), iubitul Otiliei, după ce a fost crescut în puf de nişte părinţi cu o poziţie socială bună, este incapabil să-şi asume vreo responsabilitate. Iată deja cum filmul slalomează printre numeroase teme mari: prietenie şi solidaritate, dragoste şi responsabilitate, manipulare şi şantaj etc. Iată de ce contextul poveştii, plasată în România anului 1987, nu este extrem de important, semnificaţiile sale fiind de fapt universale. De aceea, autorul a decis să reducă la minimum numărul referirilor la Partid şi „preaînţeleptul” său conducător, considerând esenţial ca publicul să simtă – şi asta se simte în fiecare cadru – că personajele trăiesc într-un univers oprimant, guvernat de legi absurde, care încurajează dezumanizarea. Între dramă psihologică şi thriller social, filmul vorbeşte tocmai despre o tentativă de rezistenţă în faţa acestei dezumanizări, pentru care protagonista ajunge să plătească un preţ groaznic. Plot-ul nu este chiar atât de simplu pe cât ar putea părea din aceste rânduri, iar Cristian Mungiu refuză să ne ofere totul pe tavă (există şi piste false sau elemente ambigui, cum sunt cuţitul sustras de Otilia din „geanta medicală” a lui Bebe sau buletinul uitat de acesta din urmă la hotel), la fel cum refuză să-şi judece personajele sau să transmită vreun mesaj, explicit sau implicit. De aceea, „4.3.2” este un film profund moral, fără a fi nici o clipă moralizator, semnat de un cineast matur, care urmăreşte – cu obstinaţie şi până la ultimele consecinţe – adevărul poveştii sale, nedorind să-i amăgească sau să-i menajeze pe spectatori, ci să-i stimuleze să-şi depăşească propriile limite. Astfel, evitarea multdiscutatei secvenţe – în timp real – cu fătul avortat ar fi reprezentat, din perspectiva demersului onest de până atunci al autorului, o minciună grosolană, care nu numai că ar fi periclitat tensiunea atent construită anterior, dar ar fi dovedit şi desconsiderarea publicului. Memorabilul cadru final, în care senzaţionala Anamaria Marinca priveşte, cu chipul transfigurat (suferinţa sa este opusă atmosferei sărbătoreşti din jur, la fel ca şi în scena mesei din casa părinţilor lui Adi), către noi, cei aflaţi în faţa ecranului, ne îndeamnă să reacţionăm şi chiar să ne punem sub semnul întrebării propria umanitate. Chiar şi fără prestigioasele premii internaţionale pe care le-a obţinut, „4.3.2” ar fi rămas una dintre marile reuşite ale cinematografiei româneşti şi ale cinema-ului în general.

Cine ce mai face şi de ce (1)

2007-09-12T19:50:00.000-07:00

Alexandra Olivotto (Cotidianul) a pus mâna pe scenariul noului film al lui Adrian Popovici („Vlad Nemuritorul”, „Un acoperiş deasupra capului”), intitulat „Povestea unui secol”. Acum vreun an, Cinemagia ne anunţa că producţia are un buget estimat la 3 milioane de euro şi că „proiectul are deja asigurată o finanţare de 6,5 milioane de lei [aproape 2 milioane de euro, n.m.], de la Centrul Naţional al Cinematografiei, agenţii de publicitate şi alţi investitori privaţi”. Acum, Alexandra Olivotto revine asupra problemei banilor: „cineastul Adrian Popovici a obţinut 430.000 de lei [aproximativ 120.000 de euro, n.m.] în 2005, în urma contestaţiei depuse la CNC privind rezultatele concursului de scenarii”. Ce să mai înţelegem de aici? În fine, de unde au strâns producătorii atâţia bani contează mai puţin. Întrebarea este dacă filmul ăsta merită să existe sau nu. Având în vedere „capodoperele” anterioare ale numitului (pseudo)regizor şi plot-ul noului film, pe care ziarista de la Cotidianul ni-l oferă cu linguriţa, răspunsul nu poate fi decât unul. Interesant este că rolul protagonistei la bătrâneţe va fi interpretat, pare-se, de Vanessa Redgrave. De la unul dintre cei mai importanţi autori ai cinematografiei mondiale (Antonioni) la cel mai lipsit de har regizor al cinematografiei româneşti contemporane (Popovici): how low can one go? În alte roluri: Amy Hayes, Vincent Regan (unul dintre spartanii lui Leonidas din „300”), Maia Morgenstern, Mădălina Ghiţescu, Claudiu Bleonţ şi... cuplul Vlad & Mihaela Rădescu. Dacă nu ştiţi de unde să-l luaţi pe Vlad „Porumbescu” Rădescu, luaţi-l (chiar vă rog!) din actuala comisie de selecţie a scenariilor de ficţiune de la CNC.

Super concurs!

2007-09-11T20:25:00.000-07:00

Aveţi mai jos o mostră de noncritică de cinema dintr-o revistă oarecare:
„Premiera s-a ţinut într-o sală arhiplină, parcă predestinat numită Republica, pentru că autorul scenariului, spre stupoarea celor care îi admiră creaţiile, a decis de dragul unei replici spuse de Vizante şi care ar fi trebuit să fie copleşitoare – «Pe platou, eu (regizorul) domnesc», – l-a înfăţişat pe Majestatea Sa Carol I al României, care s-a demonstrat că este una dintre cele mai îndrăgite şi măreţe figuri ale istoriei noastre, recunoscute chiar de românii foarte numeroşi, într-un personaj ridicol şi despotic, ba chiar sărac cu duhul, ceea ce nu numai că nu corespunde realităţii, dar este direct o lezmajestate!”
Dacă reuşiţi să identificaţi autorul / autoarea, puteţi câştiga... un abonament la Cinematecă!
Restul e tăcere...

Naţional şi universal

2007-09-11T06:32:00.000-07:00

Ce îi leagă în primul rând pe reprezentanţii Noului cinema românesc este devotamentul lor, dus uneori la extrem, faţă de adevărul poveştilor şi al personajelor aduse pe ecran. Începând cu Cristi Puiu, tinerii regizori au început să-şi pună mult mai multe întrebări decât predecesorii lor privind alegerile pe care trebuie să le facă pe tot parcursul procesului creativ şi responsabilitatea morală a unui autor. Chiar dacă răspunsurile pe care ei le dau prin film nu sunt întotdeauna cele mai bune cu putinţă, este important că întrebările există subiacent şi ele dau caracterul universal al producţiilor cinematografice rezultate. În esenţă, un autor (nu doar) de film din SUA, Franţa sau Italia îşi pune aceleaşi întrebări despre lume şi viaţă ca un autor român; astfel se poate explica marele succes de care se bucură cineaştii noştri în străinătate.
(răspuns la o anchetă a revistei 22)

Cum să nu mă supăr?

2007-09-10T13:34:00.000-07:00

Am auzit păreri atât de radical diferite despre „Nu te supăra, dar...” („Don’t Get Me Wrong”, 2007), documentarul cu care Adina Pintilie a concurat la Locarno, în secţiunea „Filmmakers of the Present”, încât ardeam de curiozitate să-l văd. Am realizat acum că aceste două trenduri de opinie (unul foarte favorabil, altul complet nefavorabil) care s-au format în jurul filmului vorbesc despre două viziuni diametral opuse asupra documentarului: obiect estetic vs. document uman. Înţeleg ambele părţi, dar asta nu mă împiedică să ader la tabăra contra. „Nu te supăra, dar...” este un film mai mult decât imoral, e de-a dreptul inuman. Cel mai bun exemplu sunt cele trei secvenţe (de parcă una nu era de ajuns!) în care îi vedem pe câţiva dintre bolnavii psihici ai ospiciului din Călugăreni fie cum îşi fac nevoile la oliţă sau de-a dreptul pe ei, fie cum sunt şterşi la cur şi li se pun „pamperşi”. E drept, documentarul trebuie să ne ofere adevărul personajelor sale, să ni le arate aşa cum trăiesc ele, dar nu există oare şi nişte limite, mai ales atunci când aceşti oameni nu sunt conştienţi de ceea ce fac şi zic?! Când am aflat că regizoarea le-a mai şi pus vorbe în gură (probabil şi nesfârşitele discuţii despre divinitate şi fiinţe supranaturale), făcându-i să joace aşa cum a vrut ea, astfel încât să-i iasă cadrele perfecte şi să-şi evidenţieze mesajul, m-am enervat şi mai tare. În rest, „Nu te supăra, dar...” este bine construit şi filmat, dar...
Cred în continuare în talentul Adinei Pintilie, însă tare mi-e teamă că pentru ea, atât în filmul de ficţiune, cât şi în cel documentar, sunt mai importante temele (mari) decât oamenii (mici).
P.S. Am avut o discuţie cu regizoarea, care a infirmat zvonul cum că le-ar fi dat vreun text personajelor, singura intervenţie a sa fiind de fapt provocarea unei discuţii. Îmi cer scuze pentru dezinformare. (16.09)

Potter the Fifth

2007-09-04T22:59:00.001-07:00

Am tot amânat să văd „Harry Potter and the Order of the Phoenix” al lui David Yates (al cincilea film din serie, al patrulea regizor!) până când am terminat de citit cărţoiul (two to go!). Un episod de tranziţie (şi romanul, şi filmul), care nici nu merită văzut dacă nu ai urmărit până acum seria (elipsele deranjează deseori) şi care putea lipsi, dacă J.K. Rowling nu ar fi vrut să ne pregătească pentru marea înfruntare, explicându-ne din nou că între Harry şi Lord Voldemort există o legătură foarte strânsă şi că, vorba nemuritorilor, in the end there can be only one (as if we didn’t know that...). Uitasem: ne luăm adio şi de la the godfather Sirius Black (so long, Count Dracula!); aşadar, un aliat în minus pentru Harry. Dintre noutăţi, merită amintite Imelda Staunton (Dolores Umbridge) – demenţială! – şi Helena Bonham Carter (Bellatrix Lestrange, the evil cousin a lui Sirius); a mai rămas oare vreun actor britanic cunoscut care să nu fi apărut deloc în seria asta? Scenaristul Michael Goldenberg a tăiat la greu din materia narativă a romanului (no more quidditch, idila lui Harry cu Cho este expediată rapid, nu mai apare profesorul-centaur renegat de neamul său etc.), astfel încât „Harry Potter and the Order of the Phoenix” depăşeşte cu puţin două ore, când ar fi putut fi de patru ore (cât ar fi exultat fanii!). În rest, un film nici prea înălţător, dar nici prea plictisitor; duelul din Ministerul Magiei este spectaculos, dar parcă nu e destul. Sper că vom reuşi să vedem în 2008 penultimul episod, semnat tot de David Yates.

Votaţi români!

2007-09-02T18:24:00.000-07:00

Concursul Filminute 2007 şi-a desemnat cei 25 de finalişti, autori ai unor scurtmetraje de fix... un minut. Printre ei se află şi patru cineaşti români: trei regizori cunoscuţi (Bogdan Dumitrescu – cu un montaj dintr-un „scurt” ceva mai lung, Cătălin Leescu şi Florin Piersic Jr.), precum şi un „animator” de care eu unul n-am auzit (Raul Taciu – probabil un pseudonim). Intraţi aici, vedeţi filmele şi apoi notaţi / votaţi! O puteţi face până la sfârşitul lunii septembrie.
De asemenea, nu uitaţi să votaţi pentru „A fost sau n-a fost?” la The People’s Choice Award 2007 (unul dintre premiile Academiei Europene de Film). Presupun că nu aveţi vreun alt film preferat din 2006...

În vizor, un autor… (2)

2007-09-02T18:11:00.000-07:00

Cinematografia românească are nevoie de regizori care să fi trecut printr-o şcoală de film profesionistă din afara ţării. Cel mai bun exemplu este Cristi Puiu, care, reîntors de la Geneva, a reinventat cinemaul pe plaiurile mioritice, iar lista poate fi continuată cu Thomas Ciulei (care a studiat documentarul la München şi New York) şi cu Ruxandra Zenide (prima femeie-regizor a „noului val” de la noi care a debutat în lungmetraj şi se bucură de recunoaştere internaţională a urmat cursurile celebrei şcoli de film FAMU din Praga). La Columbia University School of the Arts, Bogdan George Apetri a trebuit ca, pe lângă propriile sale proiecte de scurtmetraj, să realizeze o serie de exerciţii de regie, străine studenţilor români: filme cu doar două personaje sau fără dialoguri şi sound design (numai cu muzică), refacerea – cu o mică inovaţie – a unei secvenţe faimoase sau exemplificarea unui anumit procedeu tehnic, precum montajul paralel ş.a.m.d. Astfel de exerciţii, deşi aparent restrictive, îi oferă viitorului cineast posibilitate de a se concentra asupra decupajului regizoral şi de a gândi în profunzime compoziţia fiecărui cadru, fără a-şi face griji privind interpretarea actorilor, scenografia sau sunetul.
Cu excepţia lui „The Arrival of the Train at the Station” (un filmuleţ dintr-un singur cadru, omagiu postmodernist adus Fraţilor Lumière, cu al lor celebru „L’arrivée d’un train à La Ciotat”), Bogdan George Apetri se dovedeşte foarte preocupat de structura simetrică a filmelor sale (paralelismul acţiunilor personajelor, circularitatea finalurilor etc.), încercând să atingă perfecţiunea formală. Pe de altă parte, de la „Corny” (2002) la „Last Day of December” (2006), accentele dramatice devin tot mai puternice, în dauna comicului.

Femeia visurilor

2007-09-01T10:23:00.000-07:00

Te poţi îndrăgosti nebuneşte de o fantasmă, astfel încât să-ţi distrugi singur şi viaţa personală / de familie, şi cariera profesională? Debutantă într-ale regiei, Cristina Ionescu încearcă, în „După ea” (scenariul: Lia Bugnar), să ne convingă că se poate. Lorin observa că lumea de pe ecran pare curat reclamă: un Bucureşti epurat de „mizerii” (ca şi în „Îngerul necesar” al lui Gheorghe Preda, cu care o are în comun şi pe actriţa – antitalent Anca Florea), o locuinţă desprinsă dintr-o revistă de design interior ş.a.m.d. Armonia unei familii perfecte este distrusă de apariţia... femeii perfecte. EA este fotomodelul Valentina Pelinel, care, ne ameninţă un comunicat de presă, „lasă podiumul pentru marele ecran” (ce-i drept, dacă s-ar introduce şi la noi cinematografele porno, cu ea s-ar merge la sigur). Protagonistul (Dragoş Bucur) o caută pretutindeni pe Fata-Morgana, dar dă numai peste piste false. Povestea s-ar fi potrivit mai bine unui mediumetraj; există destul balast narativ, cu japonezi discomani, talk-show-uri radio à la Gheorghe sau intrigi de „publicitari” (dacă lucraţi sau aţi lucrat vreodată într-o agenţie de advertising, cred că filmul vă va enerva la culme). Toţi actorii joacă prost, cu excepţia lui Victor Rebengiuc, care, deşi apare al doilea pe generic, are doar un rol episodic şi, la experienţa lui, se descurcă şi pe pilot automat. Nu trebuie uitată amintita Valentina, care e „bună rău”, dar care rămâne până la sfârşit doar o arătare; probabil e mai bine aşa: dacă ar fi deschis gura, tot şarmul i s-ar fi dus pe apa Sâmbetei. În rest, secvenţa din piscină demonstrează o oarecare virtuozitate, mi-a plăcut genericul şi, dacă mă străduiesc, aş mai putea găsi două-trei bile albe. Oricum, e cât se poate de clar: chiar dacă nu este se coboară la nivelul unor „maeştri” precum Barna, Cărmăzan, Nichituş sau Popovici, „După ea” nu va rămâne decât, cel mult, ca filmul graţie căruia Dragoş Bucur şi-a cunoscut actuala nevastă (Dana Nălbaru).
P.S. Aş fi vrut să-mi numesc acest textuleţ „După ea, potopul!”, dar, din păcate, Alexandra Olivotto (Cotidianul) mi-a suflat titlul; de aceea, am apelat, intertextual, la inubliabilul film (ultimul, sper) al lui Dan Piţa. Grazie, maestro!

Lista de cacao

2007-08-29T13:41:00.001-07:00

Obişnuindu-mă cu filmele „minimaliste”, am început să fiu enervat de producţiile în care cel puţin 80% dintre secvenţe sunt acompaniate de muzică. Unul dintre aceste este şi „Zwartboek” („Lista neagră”), cel mai recent film al olandezului Paul Verhoeven, cineast cu o operă pe cât de variată, pe atât de inegală. „Zwartboek” nu ratează nici unul dintre locurile comune ale filmelor de război, dar, oricât s-ar strofoca, nu izbuteşte să provoace pic de emoţie. Singurele diferenţe faţă de producţiile hollywoodiene: mai mulţi morţi (dintre personajele cu oarecare importanţă), mai multă nuditate (nu întotdeauna plăcută ochiului) şi mai mult sex. În rest... same old shit (atenţie, nu este doar o figură de stil!). Spre final, protagonista reuşeşte să rezume foarte bine întregul film: „Părea că nu se mai termină”. Concluzia: Verhoeven s-a întors degeaba acasă, la Hollywood era mai în elementul său.

Perdanţi în faţa Istoriei

2007-08-27T21:03:00.000-07:00

Cam toţi bătrânii din filmele lui Cristi Puiu sunt traumatizaţi de o Istorie a cărei evoluţie n-o mai înţeleg. Un bun exemplu este domnul Tomescu din scurtmetrajul „Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea” (2004). Personajul are în jur de 60 de ani, iar jumătate de viaţă a slugărit pentru o fostă întreprindere de stat comunistă. Acum, cu numai doi ani înainte de a putea ieşi la pensie la cerere, se trezeşte dat afară, şeful de personal motivându-i că „s-au schimbat vremurile”. Domnul Tomescu este pur şi simplu incapabil să priceapă ce se întâmplă: atâta timp a fost bun pentru „ei”, iar acum nu mai este bun? Crescut în cultul muncii, el refuză să vegeteze alături de soţia semiparalizată şi apelează la fiul Vlad, carierist de succes şi cu relaţii, pentru a-şi găsi o slujbă cu care să umple cei doi ani care-i lipsesc de pe cartea de muncă. Însă reangajarea sa este condiţionată de respectarea normei sociale cunoscute ca „mită” sau „şpagă”: viitorul angajator trebuie să primească un cartuş de ţigări Kent şi un pachet de cafea (italienească, nicidecum nes); altfel, adio job... Domnul Tomescu extrapolează această practică reprobabilă şi ajunge la concluzia – luată în derâdere de fiul său – că „până la urmă, nu s-a schimbat nimic”. Cu toate acestea, el realizează, chiar dacă refuză să recunoască acest lucru, că lumea sa este pe ducă.
Şi „Moartea domnului Lăzărescu” (2005, scenariul: Cristi Puiu şi Răzvan Rădulescu) are un protagonist pasiv, victimă ideală a Istoriei. La aproape 63 de ani, Dante Remus Lăzărescu îşi duce zilele într-o garsonieră mizeră, împreună cu trei pisici. Nevasta, Erji, i-a murit de mult, sora mai mare, Eva, trăieşte la Târgu Mureş cu al doilea soţ, iar fiica, Bianca, a emigrat în Canada. Fost inginer (meserie respectată „înainte”, când România tindea să devină o ţară de ingineri), domnul Lăzărescu a ajuns acum obiect de batjocură pentru vecini – şi, pe parcursul poveştii din film, pentru medici –, din pricina pasiunii sale pentru felinele vagabonde şi pentru „mastropol”, alcool de fabricaţie proprie. Până în ultima clipă de luciditate, el continuă să creadă că „datoria medicului este să-l îngrijească pe omul bolnav” – şi nu să-i ţină lecţii, că nu de asta este plătit –, iar oamenii trebuie să se respecte între ei. Nu întâmplător, una dintre primele sale amintiri, în momentele de delir, este legată de bombardamentele din 1944, care i-au surprins pe el şi pe Eva în Brazi, una dintre localităţile-ţintă ale avioanelor americane – se pare că domnul Lăzărescu a fost întreaga viaţă o victimă a Istoriei.
Din aceeaşi categorie de personaje face parte şi protagonistul eponim din „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (2003) de Lucian Pintilie, film al cărui scenariu este semnat de aceiaşi Cristi Puiu şi Răzvan Rădulescu. Viaţa pare că îşi bate joc de pensionarul „Niki”, ferm convins că „un tată trebuie să fie alături de copii şi la bine, şi la rău”, luându-i mai întâi fiul, mort în urma unui accident stupid, şi apoi fiica, care pleacă, împreună cu soţul, în America, „pământul făgăduinţei”, lăsându-l să-şi trăiască bătrâneţile alături numai de o soţie semisenilă. După ce Florian, cuscrul său ireverenţios şi atotştiutor, îi răpeşte şi ultima brumă de respect, luând în râs uniforma şi demnitatea militară, paşnicul colonel se transformă în criminal, chiar de Ziua Armatei. Însă nici măcar recurgând la violenţă, personaje precum Tomescu, Lăzărescu sau Ardelean nu au cum să câştige disputa în faţa cameleonicilor premianţi ai Istoriei.

Morţi şi vii

2007-08-26T03:10:00.000-07:00

Ştiţi ce este un „cargo cult” (sau „cult-cargo”, pre vălăhie)? Nu vă gândiţi, rogu-vă, la vreun cult pentru trupa Cargo. Nu ştiţi? Eram precis, vorba marmotei. Ei bine, este vorba de o mişcare religioasă – şi, deseori, politică – „neortodoxă” (după standardele noastre), care se manifestă în special în insulele Melaneziei (inclusiv Papua – Noua Guinee). Culturile-cargo s-au născut ca urmare a contactelor societăţilor tribale cu civilizaţia occidentală. Dintr-un complex de inferioritate, să spunem: mărfurile „civilizatorilor” (adunate sub denumirea de cargo) au fost create de spiritele divine pentru toată lumea, însă albii nu le permit accesul la ele indigenilor, nevrând să-şi piardă puterea asupra lor. Primul cult-cargo cunoscut este mişcarea Tuka, apărută în Fiji în 1885; needless to say, antropologii le studiază de mai bine de un secol. De obicei, termenul cargo cult este folosit peiorativ, o astfel de mişcare religioasă fiind privită cu dispreţ, ca un simplu noian de superstiţii. Fie-mi iertată „docta” introducere, dar ea este necesară pentru a înţelege un film documentar precum „Koriam’s Law and the dead who govern” (Australia-SUA, 2005) de Gary Kildea şi Andrea Simon, care a primit, la ediţia de anul trecut a Astra Film Fest, Premiul Sibiu 2007 Capitală Culturală Europeană. În centru este influenta mişcare Kivung, despre care antropologul australian Andrew Lattas află detalii mai ales de la Peter Avarea, unul dintre înţelepţii satului Matong (Pomio, Papua – Noua Guinee). Mişcarea a fost înfiinţată în 1964 de un carismatic lider local, Koriam, a cărui activitate a fost continuată de alţi Bernard şi Colman; mişcarea s-a răspândit treptat în toată regiunea (în Pomio, când îşi filma documentarul Gary Kildea, erau aniversaţi 34 de ani de Kivung). Practicanţii aspiră la o viaţă mai bună, precum cea a albilor, şi sunt convinşi că această schimbare importantă se va realiza o dată cu învierea strămoşilor morţi, pe care ei îi hrănesc zilnic (îi cinstesc, cum ar veni). Doctrina Kivung îmbină idei creştine (mai ales din „Apocalipsă”) şi... capitaliste (puterea banului). Filmul ne oferă o perspectivă nouă asupra unei teme vechi, dinamitează tradiţionalele demarcaţii dintre autor, personaje şi public şi, deşi poate pune la grea încercare răbdarea unui spectator neinteresat de subiect (are 111 minute), cred că merită văzut – nu doar ca document antropologic, ci şi ca document uman.

Drumul oilor sau drumul onestităţii documentaristice

2007-08-24T23:22:00.000-07:00

„La drum” (1998) de Dumitru Budrala (documentare, imagine, sunet şi regie) poate servi cineaştilor români ca model de film documentar cu adevărat onest. Pretextul este o crimă cu autor necunoscut: în martie 1997, stăpânul unei turme de oi este jefuit şi asasinat, iar trupul său, ascuns într-o pădure, este descoperit de Vlad, fiul mezin, la o săptămână după săvârşirea omorului. „La drum” poate fi văzut ca un „Baltagul” pe dos, căci pe cineast nu-l interesează intriga detectivistă şi răzbunarea (de abia la final aflăm că asasinul a fost prins de poliţie după două luni), ci urmărirea străvechiului „drum al oilor”, considerat la fel de romantic şi de periculos precum mai cunoscutele „Drumul mătăsii” sau „Drumul sării”. În fiecare iarnă, ciobanii din Carpaţi pleacă în transhumanţă, la mii de kilometri depărtare de casă, în căutarea ierbii cu care să-şi poată hrăni turmele. Timp de şase săptămâni (până când Vlad este nevoit să revină în satul natal, la parastasul tatălui ucis), cineastul a străbătut, alături de ciobani, câte 20-25 de kilometri zilnic, dormind sub cerul liber şi înfruntând toate vicisitudinile vremii. O mie de oi, cinci măgari, şapte câini ciobăneşti şi patru oieri plătiţi – aceasta este afacerea preluată de tânărul Vlad, care învaţă să devină un veritabil stăpân de turmă. Autorul prezintă extrem de autentic, fără nici o tentativă de cosmetizare, „viaţa amară” de cioban, care, pentru Aron (al doilea personaj principal al filmului), reprezintă „cea mai grea meserie din lume”. Oierul are un dinte împotriva „domnului de la oraş”, care se plânge că brânza e prea scumpă, fără să aibă habar prin câte au trecut ciobanii pentru a o produce, ori bate munţii de plăcere, cu cortul şi sacul de dormit în spinare, şi se întoarce după câteva zile la căminul său călduros („eu nu m-aş duce de unul singur pe munţi, pe dealuri, fără să am animalele cu mine”, zice Aron). Nu lipsesc nici referirile la perioada comunistă, când oierii plăteau bir către ştabii locali, sau la schimbările social-politice de după 1989 (acum, clienţii cei mai buni sunt străinii: arabi, italieni, unguri etc.). Dumitru Budrala nu se dă în lături să filmeze sacrificarea şi jupuirea unui miel, fapte cotidiene ale vieţii ciobanilor; această scenă, care i-ar putea şoca pe „domnii de la oraş”, este însă contrabalansată de multe monologuri amuzante (pentru acelaşi public). Autorul se abţine de la orice comentariu (punctul de vedere exprimat este exclusiv cel al oierilor, lipsind complet voice-over-ul) şi încearcă să nu influenţeze deloc evoluţia personajelor sale, deşi, vrând-nevrând, ele resimt prezenţa aparatului de filmat (de exemplu, după ce vorbeşte despre apetitul sexual nestăvilit al ciobanului întors din transhumanţă, Aron, ruşinat, îşi ascunde capul în cojoc). Onestitatea dusă la extrem şi devotamentul faţă de subiect şi personaje (nişte fiinţe vii şi autentice, pe care nemiloasa civilizaţie modernă riscă să-i piardă pe drum) l-au făcut pe regretatul cineast Mircea Săucan să numească acest film „cel mai frumos documentar românesc pe care l-am văzut”.

The big King on the big screen (1)

2007-08-24T03:49:00.001-07:00

„1408” („Camera 1408” la noi), filmul suedezului Mikael Håfström („Evil”, „Derailed”), cea mai recentă ecranizare după Stephen King (nuvela cu acelaşi titlu, lansată pe un audiobook în 1999; fragmente au fost incluse şi în volumul „On Writing”, ca exemplificări ale manierei în care King îşi scrie – şi rescrie – textele). Poate părea un fel de „The Shining” revisited, în care camera 1408 este descendenta camerei 217 din celebrul roman (237 în filmul lui Stanley Kubrick). John Cusack este Mike Enslin, un scriitor care avea ceva de zis odinioară, dar care acum se mulţumeşte să scoată bani din cărţi non-fiction de genul „Top 10 case bântuite”, „Top 10 cimitiruri bântuite” ş.cl. Atunci când primeşte o carte poştală cu hotelul newyorkez Dolphin (2245 Lexington Street) şi mesajul „Don’t enter 1408”, normal că zboară ca fulgerul către hotelul respectiv şi ţine morţiş să stea chiar în camera cu pricina, deşi managerul Gerald Olin (Samuel L. Jackson) face tot posibilul să-l împiedice. Se pare că în 1408 au murit, de la înfiinţarea hotelului din 1912 încoace, 56 de oameni, dintre care 22 din cauze „naturale”, nici una dintre victime nerezistând mai mult de o oră. (Există în film o groază de trimiteri la numărul 13: camera se află „oficial” la etajul 14, dar, cum nivelul al 13-lea este „sărit” deliberat, e de fapt la etajul 13; 1 + 4 + 0 + 8 = 13; 1 + 9 + 1 + 2 = 13; 2 + 2 + 4 + 5 = 13 ş.a.m.d.). Ca şi hotelul Overlook, camera 1408 posedă o inteligenţă supraumană (şi criminală), care se „hrăneşte” cu amintirile, coşmarurile şi fobiile oaspeţilor săi. În cazul lui Mike, e vorba de un tată violent, aflat acum într-un azil (ma aşteptam ca relaţia cu el să fie ceva mai dezvoltată), şi de o fiică moartă din pricina unei boli incurabile (decesul ei l-ar fi transformat, se pare, în Toma Necredinciosul de acum şi l-ar fi determinat să-şi părăsească soţia). Printre alţi monştri, mai apare şi un tip cu mască şi topor, aterizat parcă dintr-un alt film („Halloween”, I'd say). Nu lipseşte nici obişnuita confuzie realitate-vis, dar, din fericire, finalul n-o dă în bară. Merită amintită şi o melodie absolut demenţială (cum sunt mai toate din ecranizările după Stephen King): „We’ve Only Just Begun”, interpretată de The Carpenters. Filmul a avut succes de casă în SUA şi, dacă la noi Carmen Mezincescu îl „rade” (în Timpul liber, suplimentul României libere), pe motiv că „nu ratează nici unul dintre locurile comune ale genului” (de parcă e floare la ureche să faci un horror inovator...), iar „totul e previzibil şi penibil”, Rotten Tomatoes îi acordă un procentaj foarte bun de „prospeţime” (77%) şi îl descrie ca „a genuinely creepy thriller with a strong lead performance by John Cusack”. Eu unul îl includ printre ecranizările acceptabile după maestrul incontestabil al horror-ului literar.

Tuya’s Choice

2007-08-23T00:23:00.000-07:00

Câştigătorul de anul acesta al „Ursului de Aur” la Berlin, „Tuya de hun shi” („Căsătoria Tuyei”) al chinezului Wang Quanan are o poveste, plasată în ţinutul semideşertic Neimenggu din Mongolia, care s-ar fi potrivit la fel de bine unui documentar (de altfel, filmul pare inspirat de un caz real). După ce că e nevoită să întreţină singură un bărbat invalid şi doi copii, Tuya (Yu Nan, actriţă-fetiş a cineastului) mai suferă şi un traumatism lombar, ajungând să accepte compromisul divorţului şi al unei căsătorii de convenienţă. Sosesc fel de fel de peţitori, însă condiţia pusă de Tuya, aceea de a avea grijă în continuare de infirmul Bater, îi cam alungă pe toţi. În cele din urmă, ea îl va alege – foarte previzibil – pe vecinul încet la minte Sen’ge, după ce acesta scapă de nevasta sa rea de muscă. Totuşi, finalul este departe de a fi un happy-end, deoarece viaţa Tuyei nu pare să se fi ameliorat deloc. Dincolo de subtextul politic (rezistenţa populaţiilor mongole în faţa centralismului chinezesc) şi de realismul documentar (la care contribuie şi folosirea unor actori neprofesionişti), „Tuya de hun shi” nu prea m-a impresionat. Încep să cred că am o problemă cu filmele chinezeşti. Exceptându-l pe Zhang Yimou, desigur...

Din viaţă scapă cine poate, cum poate...

2007-08-17T04:14:00.000-07:00

„Flandres” de Bruno Dumont (Marele premiu al juriului la Cannes 2006) este genul de film pe care îl urmăreşti cu mare dificultate, dar pe care este aproape imposibil să-l uiţi. Povestea e una fracturată. Pe de o parte, avem un mediu rural aparent idilic, dar în care iubirea echivalează cu un bărbat care se masturbează într-o femeie. Aici, nimeni nu îşi declară dragostea, iar imoralitatea se confundă cu nebunia. Pe de altă parte, avem universul războiului (nu ni se spune care şi asta nici nu prea contează), în care o moarte uşoară devine un privilegiu. Cea mai şocantă secvenţă este cea în care, după ce o localnică este violată de soldaţi, camera se fixează asupra pumnului ei încleştat, pe care se prelinge sperma eroilor civilizatori. Aşadar, două lumi violente, dominate de instincte telurice, în care speranţa a murit prima. Iar Bruno Dumont are marele merit de a nu face nici o concesie de la autenticitatea acestor lumi şi a personajelor sale dezumanizate.

Pianistele

2007-08-16T02:58:00.000-07:00

Mark my words: cel mai tare film nemţesc al ultimilor ani nu este nici „Der Untergang”, nici „Sophie Scholl” şi nici măcar oscarizatul „Das Leben der Anderen”, ci „Vier Minuten” („Patru minute”, 2006) al cvasianonimului Chris Kraus (aşadar, un film numai bun pentru Festivalul „Anonimul”...). Deşi nu a câştigat decât două German Film Awards şi premii la festivaluri precum cele din Shanghai sau Sofia, „Vier Minuten” a fost pentru mine o adevărată revelaţie. Punctul său forte nu stă în originalitatea structurii (de altfel, veţi descoperi în el destule locuri comune şi elemente melodramatice), ci în complexiatea personajelor (fiecare cu luminile şi umbrele sale) şi mai ales în autenticitatea emoţiei. Filmul este focalizat pe duelul verbal (dar şi fizic...) şi psiho-emoţional dintre o profesoară de pian octogenară (Monica Bleibtreu), purtând povara unei iubiri interzise din perioada nazistă, şi o tânără şi cinică deţinută (Hannah Herzsprung), acuzată de a fi ucis cu bestialitate, dar în acelaşi timp o pianistă supertalentată. Fiecare întâlnire dintre ele este imprevizibilă – şi cu atât mai intensă –, iar performance-ul final al neconvenţionalei pianiste – indimenticabil...

Exilul întoarcerii, întoarcerea exilului...

2007-08-16T01:39:00.000-07:00

„Izgnanie” („The Banishment” / „Exilul”, 2006) este al doilea lungmetraj al lui Andrei Zvyagintsev, după „Vozvrashcheniye” („The Return” / „Întoarcerea”, 2003), primul „Leu de Aur” la Veneţia din istoria cinematografiei ruse(!). Alex (Konstantin Lavroneko, premiat la Cannes anul acesta), soţia sa Vera (Marie Bonnevie, senzaţională, chiar dacă motivaţiile personajului ei sunt foarte puţin credibile) şi cei doi copii ai lor părăsesc oraşul industrial în care trăiau – şi care pe ecran pare pustiit – şi se mută în vechea casă părintească, aflată cu adevărat în pustietate, a lui Alex, pe care el nu o mai văzuse de 12 ani. Aici, el află că ea aşteaptă un al treilea copil, care nu ar fi al lui. Aşadar, un conflict puternic, având în prim-plan două personaje puternice – premisele unei experienţe cinematografice memorabile, mai ales că „Izgnanie” este splendid filmat, cu o atenţie deosebită acordată compoziţiei fiecărui cadru. Numai că povestea suferă de ejaculare precoce, pierde încet-încet din tensiune şi se apropie periculos de mult de graniţa ridicolului, pe măsură ce dispar personajele cu care am putea empatiza. Ireproşabil vizual (şcoala rusă, desigur...), „Izgnanie” are din păcate carenţe la nivelul naraţiunii şi al personajelor.

The Earth is hot, and I’m so cold…

2007-08-14T00:20:00.000-07:00

Există unele filme documentare care te stimulează să gândeşti for yourself şi altele care îţi spun ele – ba chiar îţi impun – ce / cum să gândeşti. Needless to say, eu unul prefer prima categorie. Din a doua categorie face parte şi cel mai recent câştigător al Oscarului pentru documentar, „An Inconvenient Truth” (2006) de Davis Guggenheim, al cărui protagonist-narator este „fostul viitor preşedinte al Statelor Unite”, Al Gore. Filmul este bazat pe o prezentare-avertisment, pe care Al Gore a susţinut-o de peste 1.000 de ori în toată lumea. Aşadar, e de la sine înţeles că el este excelent pregătit împotriva oricărui potenţial contraargument (orice tentativă de debate este inutilă) şi, desigur, extrem de persuasiv. De-a lungul celor 100 de minute ale filmului, Al Gore ne livrează, folosindu-se de toate mijloacele pe care le are la dispoziţie (inclusiv o animaţie à la „The Simpsons”), adevărul său. Pentru majoritatea spectatorilor, la sfârşit nu va exista nici o urmă de îndoială că aşa e, cum le spune Al Gore. Mărturisesc că mi-ar păsa mult mai mult de încălzirea globală dacă n-ar veni cineva să-mi scoată ochii cu faptul că ar trebui să-mi pese mult mai mult de ea.

În vizor, un autor… (1)

2007-08-12T19:13:00.000-07:00

Avem cineaşti în diaspora care participă la festivaluri internaţionale ca regizori români, dar care în România sunt virtually unknown. Unul dintre ei este Bogdan George Apetri, care trăieşte de ceva timp în New York. A studiat în ţară Dreptul, ba chiar a practicat vreo doi ani avocatura, apoi s-a decis să-şi urmeze adevărata pasiune – filmul, desigur. A plecat la studii tocmai la celebra Columbia University School of the Arts (New York), unde a obţinut recent un dublu MFA (Master of Fine Arts), în regie şi imagine de film. Scurtmetrajele sale au circulat pe la multe festivaluri importante şi au strâns câteva premii deloc neglijabile. „A Very Small Trilogy of Loneliness” (2006) s-a numărat chiar printre finaliştii naţionali de la Oscarurile studenţeşti oferite de Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice. La majoritatea filmelor sale, nu este doar scenarist şi regizor, ci şi operator, monteur, sound designer şi producător. Un autor total, am putea spune. Are propria sa firmă de producţie (The East Company) şi filmează fie în New York, fie în... Piatra Neamţ (oraşul său natal) şi împrejurimi. În prezent are în lucru două proiecte de lungmetraj (în SUA şi în România). L-am descoperit pe Bogdan George Apetri în februarie, la Rotterdam, unde am avut ocazia să-i văd două scurtmetraje. Între timp, unul dintre ele a ajuns în competiţie la TIFF, celălalt – la „Anonimul”. Acum, după ce-i ştiu (aproape) toate filmele, sunt convins că acest tânăr cineast are toate şansele să devină, la fel ca şi alţi regizori cu studii în afara ţării (precum Cristi Puiu, Ruxandra Zenide sau Thomas Ciulei), un nume important al noului cinema românesc. Măcar pentru că nu mulţi autori au talentul de a spune o poveste convingătoare fără cuvinte, doar prin imagini şi sunete. Aşa se întâmplă în amintitul „A Very Small Trilogy of Loneliness", cel mai bun film al său de până acum, care vorbeşte – prin tăceri – despre singurătate / însingurare, „the quintessential modern disease". Trei puncte de vedere asupra unui eveniment, scoţând în evidenţă cea mai gravă maladie a spiritului contemporan.

Un documentarist cu vocaţie de antropolog

2007-08-10T11:03:00.000-07:00

Aţi auzit de Gheorghe Şfaiţer? Bag mâna în foc că nu. De altfel, dacă aţi fi puşi să numiţi documentariştii importanţi din România, probabil v-ar ajunge degetele de la o mână, iar marea majoritate a regizorilor numiţi ar fi din Bucureşti. Din fericire, spre deosebire de filmul de ficţiune, documentar nu se face doar în Capitală, ci şi în alte oraşe (Cluj, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Timişoara etc.). Născut în 1950 la Hârlău (Iaşi), Gheorghe Şfaiţer a absolvit secţia de Imagine a ATF-ului, lucrează de ceva timp pentru TVR Timişoara, este profesor la Facultatea de Design (?!) din acelaşi oraş şi face filme de pe la începutul anilor ’90. Auzisem de el, dar abia acum câteva zile i-am văzut un prim documentar, „Sălaşul” (2001), care a câştigat premiul secţiunii româneşti la Astra Film Fest 2002 (împărţit cu „Penitenciar” de Cătălin Ştefănescu – mult mai slab, din păcate).

Gheorghe Şfaiţer practică un cinema de tip observaţional, refuzând să influenţeze în vreun fel comportamentul personajelor sale. În „Sălaşul”, film purtând ca motto previzibilul – şi fumatul – aforism blagian cu eternitatea şi satul, vedem, timp de aproape o oră (care cu siguranţă va fi greu de suportat de mulţi spectatori), câţiva ţărani dintr-o zonă montană (nici nu aflăm despre ce loc e vorba) desfăşurându-şi activităţile cotidiene (mulsul oilor şi caprelor, producerea brânzei, prepararea pîinii la cuptor sau a mămăligii, hrănitul animalelor de casă, cositul şi prăşitul, clăditul căpiţelor, tăiatul lemnelor etc.). Personaj central este o bătrână, a cărui poveste o descoperim de abia înaintea genericului final: are – sau, mai bine zis, avea în 2001 – 87 de ani şi în ultimii 25 de ani, de când i-a murit soţul, a trăit singură, ruptă complet de lume (inclusiv de satul ei). Din când în când o mai vizitează fiul, care are în grijă oile, sau o fată care o mai ajută cu treburile casei. Mai mănâncă, singură sau însoţită, câte o ciorbă cu pâine sau o mămăligă cu brânză, iar în jurul unei mese se înfiripează singura discuţie mai consistentă (mamă-fiu) din film (durează câteva minute!). Nu are televizor sau radio, doar o „Biblie” roasă de vreme, din care mai citeşte uneori. Cam aşa curge viaţa, aparent neschimbată de o eternitate, a acestui personaj, pe al cărui chip putem citi, în clipele de singurătate, o adâncă suferinţă).

O astfel de abordare antropologică este, fără îndoială, un act de curaj pentru un cineast român. Filmul foarte sensibil şi onest al lui Gheorghe Şfaiţer nu ne vorbeşte despre viaţa în mizerie (pe care ar fi pus accentul mulţi alţi regizori), ci despre teme universale, precum bătrâneţea şi singurătatea. Pe scurt, un documentar adevărat.

Eternul Marilyn

2007-08-10T00:11:00.000-07:00

S-au împlinit săptămâna trecută 45 de ani de când s-a stins Marilyn (Femeia, nu Mitul). Azi am citit în Dilema veche un articol (semnat de Lucia Terzea-Ofrim) care m-a uns pe suflet. Nu mă pot abţine să nu dau două citate.

Despre „prostuţa” Marilyn: „O femeie nu poate fi frumoasă dacă îi lipseşte inteligenţa. Ea poate avea ochi frumoşi sau picioare frumoase şi sâni minunaţi. Mai mult chiar, poate avea şi ochi frumoşi, şi picioare frumoase, şi sâni minunaţi, fără a fi o femeie frumoasă [sau poate fi frumoasă fără a avea nici unul dintre aceste atribute, n.m.]. În lipsa inteligenţei care să lege toate aceste lucruri în expresia unică a unui întreg armonios, inconfundabil, nu putem vorbi de o femeie frumoasă, ci doar de o femeie cu ochi frumoşi, cu picioare frumoase, cu sâni minunaţi...”

Şi despre „eternul Marilyn”: „Imaginea ei este expresia unei esenţe de feminitate ideală, care există undeva în noi toţi, indiferent dacă suntem femei sau bărbaţi...”

Gata, m-am hotărât: azi revăd „Some Like It Hot”.

Oraşul în care nu s-a întâmplat nimic

2007-08-08T13:37:00.000-07:00

Cum luna august nu este prea darnică cu cinefilii băştinaşi, un film precum norvegiano-islandezul „Den Brysomme mannen” („Omul-problemă”) al lui Jens Lien n-ar trebui ratat. Andreas soseşte, cu un autobuz misterios, într-un oraş la fel de misterios. Primeşte imediat o slujbă, o locuinţă şi bani, apoi îşi găseşte rapid o parteneră, ba chiar două. Însă aici toată lumea e atât de normală încât devine creepy (ca să vă dau un termen de comparaţie potrivit, oamenii ăştia sunt la fel de îndobitociţi ca nord-coreenii, cu genialii lor conducători Kim Ir Sen şi Kim Song II şi tot neamul lor cel adormit, că tot am văzut azi şi un documentar cu adevărat cutremurător, filmat la faţa locului de un polonez). Mai mult, în oraş nu există picior de copil, nu se simte nici un miros, mâncărurile nu au nici un gust, iar alcoolul consumat în exces nu te îmbată, cel mult te face să verşi. Aici fericirea e o obligaţie socială, iar cei care nu reuşesc să fie fericiţi sunt „reeducaţi” de păstrătorii ordinii, bărbaţii în salopete, sau, în caz că recidivează, sunt expulzaţi (singura cale de a părăsi oraşul altfel decât cu picioarele înainte). Cineastul norvegian reuşeşte să creeze o atmosferă terifiantă, însă, din păcate, tuşele sale suprarealiste sunt prea îngroşate. Cea mai exagerată e scena în care Andreas, în staţia de metrou, decide să se sinucidă, şi, deşi este călcat de trei trenuri, supravieţuieşte miraculos. Mi-a adus aminte de secvenţa în care Joe-Black-care-nu-este-încă-Joe-Black, aflat pe stradă, evită o maşină, dar este călcat de a doua, pentru a ateriza apoi pe parbrizul celei de-a treia. Măcar ăla nu scapă... Oricum, repet, un film de văzut.

Trilogia incomunicabilităţii

2007-08-07T07:00:00.001-07:00

În 1960, când „L’avventura” lui Michelangelo Antonioni are premiera mondială la Cannes, publicul este predominant ostil, fapt care-i determină pe mulţi critici şi regizori importanţi să semneze o declaraţie de protest; ulterior, juriul acordă un premiu filmului, „pentru contribuţia remarcabilă la căutarea unui nou limbaj cinematografic”. Spectatorii aveau însă motive să fie nemulţumiţi: regizorul italian le propunea un mister (după un sfert din film, protagonista de până atunci dispare fără urmă), pentru ca apoi, la fel ca în „Blowup”, să refuze să-l dezlege. Scenele fără finalitate, acţiunea minimă şi finalul indecis se vor dovedi amprente stilistice ale lui Antonioni. „L’avventura” reprezintă şi prima colaborare dintre regizor şi Monica Vitti; actriţa o interpretează aici pe prietena cea mai bună a tinerei dispărute (Lea Masari), care are ulterior o relaţie cu iubitul acesteia (Gabriele Ferzetti). Colaborarea dintre cei doi va continua şi în celelalte două filme ale trilogiei care-l va consacra pe Antonioni drept un poet rafinat al iubirilor imposibile (sau imposibil de regăsit), al alienării şi al incomunicabilităţii.

În „La notte” (1961), un fel de „La dolce vita” antonioniană, în care povestea este restrânsă la mai puţin de o zi, Marcello Mastroianni şi Jeanne Moreau întruchipează un cuplu aflat în criză, în timp ce personajul Monicăi Vitti joacă rolul de catalizator al destrămării relaţiei; filmul a câştigat Ursul de Aur la Berlin. În „L’eclisse” (Premiul special al juriului la Cannes în 1962), protagonişti sunt Alain Delon şi aceeaşi Monica Vitti; fiecare are aici unul dintre cele mai reuşite roluri ale carierei. Povestea de dragoste dintre un broker la bursa din Roma şi o traducătoare nu are nici o şansă într-o lume în care – citez aproximativ un personaj feminin din „Al di là delle nuvole” – oamenii aleargă continuu de colo-colo, fără să realizeze că şi-au uitat sufletele în urmă. Unii critici consideră „L’eclisse” cel mai bun film al lui Antonioni; oricum, secvenţa finală, din care lipsesc ambii actori principali, dovedeşte geniul cinematografic al autorului.

Principala cauză a destrămării cuplurilor din filmele lui Antonioni este imposibilitatea de a comunica: bărbaţii consideră, ca Sandro din „L’avventura”, că vorbele sunt din ce în ce mai puţin necesare pe măsură ce relaţia evoluează, ele neputând provoca decât neînţelegeri, în timp ce femeile simt mereu nevoia cuvintelor; treptat, tăcerile ajung să comunice mai mult decât conversaţiile, dar mesajul nu este unul optimist. În plus, bărbaţii sunt în general incapabili să reziste tentaţiilor feminine, ba uneori chiar caută o alternativă (precum Giovanni din „La notte”). Finalul acestui ultim film este sugestiv: pentru a-i explica de ce nu îl mai iubeşte, Lidia îi citeşte soţului o scrisoare pe care el i-o trimisese cu ani în urmă, iar el nu o mai recunoaşte (sau nu se mai recunoaşte în acele cuvinte pline de iubire), căci pasiunea s-a stins de mult...

Infernul subconştientului

2007-08-07T06:48:00.001-07:00

„Persona” (1966) marchează o schimbare de orientare în creaţia lui Ingmar Bergman: cineastul trece de la metafizică la psihanaliză. Se modifică şi registrul tematic (de la moarte, credinţă, singurătate, suferinţă ajungem la identitate, anxietate, comunicare, alienare), şi cel stilistic (se pune tot mai mult accentul pe compoziţia cadrelor, iar filmele devin „camerale” sau – am spune azi – „minimaliste”: scade simţitor numărul decorurilor şi al personajelor, voiajul interior nemaifiind dublat de unul exterior).

În „Persona”, confruntarea strindbergiană dintre populara actriţă Elisabeth Vogler (Liv Ullman), refugiată în tăcere, şi tânăra asistentă medicală Alma (Bibi Andersson) devine tragică pe măsură ce masca primei femei subjugă personalitatea celei de-a doua fără ca „victima” să-i opună prea multă rezistenţă („Cred că m-aş putea transforma în tine, dacă m-aş strădui”, spune la un moment dat Alma), iar tensiunea acumulată între ele răbufneşte. Aflat în continuare în căutarea adevărului despre fiinţa umană, Bergman coboară de data aceasta în adâncimile subconştientului, oferindu-ne un film imposibil de uitat.

P.S. Dacă urmărim cu mare atenţie montajul ultrarapid de la începutul filmului, vom observa pentru câteva zecimi de secundă, pe lângă imagini trimiţând la motive tipic bergmaniene (cum sunt păianjenul, crucifixul şi mielul de sacrificiu, ca simboluri ale unei divinităţi absente), şi un desen reprezentând un penis. Să se fi inspirat oare de aici David Fincher („Fight Club”)?

Flashback: Suedia, acum 50 de ani

2007-08-05T03:50:00.000-07:00

Pe 16 februarie 1957, Ingmar Bergman lansează „Det sjunde inseglet” („A şaptea pecete”), film care-i va aduce Premiul special al juriului la Cannes (împărţit cu „Canalul” lui Andrzej Wajda). La sfârşit de an, pe 26 decembrie, are premiera „Smultronstället” („Fragii sălbatici”), care, la rândul său, va câştiga în 1958 Ursul de Aur şi Premiul FIPRESCI (pentru Victor Sjöström) la Berlin, precum şi Premiul criticilor italieni la Veneţia. Pe scurt, două capodopere incontestabile ale artei cinematografice, plasate pe locuri fruntaşe în clasamentele criticilor de pretutindeni. „A şaptea pecete” şi „Fragii sălbatici” au în comun o călătorie prin Suedia (fie cea din veacul al XIV-lea, fie cea contemporană), care se conjugă cu un voiaj interior, de redescoperire. Confruntându-se cu iminenţa morţii, protagonistul – cavalerul Antonius Block (Max von Sydow, unul dintre actorii-fetiş al lui Bergman), respectiv profesorul, aproape octogenar, Isak Borg (interpretat de marele cineast suedez Victor Sjöström) – redescoperă micile bucurii ale existenţei. Întors din cruciadă într-un ţinut bântuit de ciumă, Block provoacă Moartea la o partidă de şah, miza fiind propria-i viaţă; până la finalul partidei, el va încerca să-l descopere pe Dumnezeu, dorind să se convingă că nu a trăit în zadar. Izolat de lume, Borg trebuie să revină la universitate, pentru a primi un titlu onorific, răsplată a 50 de ani de carieră; drumul parcurs de el în lumea reală este intersectat cu vise şi coşmaruri, reveniri în trecut şi întâlniri cu fantome (pe post de madlenă – fragii sălbatici, care apar în ambele filme). La sfârşitul traseului său iniţiatic, fiecare dintre cei doi eroi poate muri împăcat cu sine şi cu lumea. Aşadar, o alegorie medievală cu note apocaliptice şi o meditaţie optimistă asupra senectuţii („Fragii sălbatici” este considerat de mulţi comentatori cel mai cald şi cel mai accesibil film al lui Bergman). Două opere pline de semnificaţii, explorând – în plan real şi imaginar – complexitatea existenţei umane şi puterea credinţei, care îşi stimulează şi îşi provoacă la reflecţie spectatorii. „A şaptea pecete” şi „Fragii sălbatici” sunt şi filmele care marchează transformarea lui Bergman într-un autor autentic, preocupat tot mai mult de transfigurarea artistică a lumii sale interioare şi a întrebărilor sale existenţiale. Nu e de mirare că, în ultimul text important pe care-l publică în Cahiers du cinéma („Bergmanorama”, ianuarie 1958), Jean-Luc Godard îl consideră pe regizorul suedez „autorul cel mai original al cinemaului european modern”. Merită citate, din acelaşi articol, şi două tentative de a defini un film de Bergman: „a 24-a parte dintr-o secundă, metamorfozată şi întinsă de-a lungul unei ore şi jumătate” sau „lumea dintre două bătăi de pleoape, tristeţea dintre două bătăi ale inimii, bucuria de a trăi dintre două bătăi din palme”.

La règle du jeu

2007-08-03T10:38:00.000-07:00

Finalul din Blowup (1966), primul film al perioadei anglo-americane a lui Michelangelo Antonioni, este cu siguranţă una dintre secvenţele antologice ale cinemaului mondial. Doi mimi, desprinşi din grupul carnavalesc pe care regizorul ni-l prezintă chiar în prima secvenţă a peliculei, pretind că joacă tenis, lipsiţi de minge şi de rachete. La un moment dat, unul dintre ei loveşte prea tare „mingea”, care sare dincolo de gardul înalt al terenului; aparatul de filmat îi urmează traiectoria şi ne indică locul de aterizare. Thomas (David Hemmings), care până atunci urmărise de pe margine partida, intră în joc, ia „mingea” şi o aruncă înapoi în teren, apoi, în timp ce camera se fixează pe chipul său, începem să auzim din ce în ce mai tare zgomotele produse de... o minge de tenis căzând pe zgură sau fiind lovită de nişte rachete: iluzia pe care o accepţi poate deveni realitate!

Dacă vreţi să pătrundeţi (în) lumea unui autor, trebuie să-i acceptaţi convenţiile, regulile, marotele şi obsesiile; altfel spus, trebuie să fiţi deschişi către o nouă experienţă cinefilă, către o viziune inedită asupra existenţei. Antonioni se numără printre cei mai dificili autori ai istoriei filmului. Sunteţi pregătiţi să intraţi în jocul său?

Ultima suflarea e lui Antonioni

2007-08-02T12:10:00.001-07:00

„Pentru mine a filma înseamnă a trăi”, spunea Michelangelo Antonioni. Deşi nonagenar, paralizat şi incapabil să vorbească, el şi-a dat ultima suflare (dacă acceptăm validitate afirmaţiei sale) acum trei ani, pe platourile de filmare de la „Eros”, producţie colectivă realizată într-o companie surprinzătoare (Steven Soderbergh şi Wong Kar Wai); ne reamintim că, în 1995, cineastul italian fusese secondat de Wim Wenders la „Al di là delle nuvole”.

Mai bizar chiar decât „Al di là delle nuvole” (care, între noi fie vorba, ar putea părea unor necunoscători un episod din serialul „Emanuelle”, în care dialogurile şi monologurile dăştepte nu au alt rol decât să ţină publicul preponderent masculin în faţa ecranului până la următoarea partidă de sex), „Il filo pericoloso delle cose” (segmentul lui Antonioni din „Eros”) are în centru un potenţial ménage à trois vieţuind pe litoralul toscan. Christopher (Christopher Buchholz) şi Cloe (Regina Nemni) alcătuiesc un cuplu incapabil să mai comunice, fiecare dialog dintre ei transformându-se într-o ceartă. Cloe îi reproşează că, în timp ce ea se străduieşte să se ţină cât mai departe de dorinţe, el doreşte întotdeauna să şi le satisfacă. Drept dovadă, Christopher vizitează o tânără şi atrăgătoare vecină, Linda (Luisa Ranieri), şi sfârşeşte, inevitabil, în patul ei. Apoi el pleacă la Paris, iar cele două femei se întâlnesc pe plaja pustie, după ce fiecare a dansat pe nisipul fierbinte în costumul Evei. Din ultima secvenţă înţelegem că şi între ele ar (putea) exista ceva...

Ce fel de poveste mai e şi asta? Să fi ajuns Antonioni, în anii senectuţii, un fel de Mircea Mureşan, care nu mai vrea de la cinema nimic altceva decât oportunitatea de a filma june sexoase, cât mai dezgolite? Asta s-o fi întrebat şi venerabilul critic american Roger Ebert, care a calificat filmul drept un soft-core porn of the most banal variety (probabil are ceva remuşcări acum...). Adevărul e că, dacă vrei să guşti un film de Antonioni, trebuie să renunţi să cauţi în el o poveste clasică, coerentă şi convingătoare. Regizorul italian nu vrea să spună o poveste, ci să creeze o atmosferă, să transmită un sentiment sau o stare, iar în erotism el vede una dintre formele de alienare ale individului contemporan. Astfel, versurile piesei „Michelangelo Antonioni”, compusă pentru „Eros” de Caetano Veloso, ar putea sugera esenţa cinemaului antonionian:

…visione del silenzio... angolo vuoto... pagina senza parole… una lettera scritta sul viso di pietra e vapore... amore… inutile finestra…

Poveşti din ilegalitate

2007-08-02T00:48:00.000-07:00

Bine ar fi dacă am putea (re)vedea filmele cu ilegalişti comunişti, cum sunt „Valurile Dunării” (1960) al lui Liviu Ciulei sau „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1984) al lui Mircea Veroiu, decontextualizate, ca pe nişte simple producţii action adventure, condimentate cu niscaiva poveşti de dragoste. Din nefericire, „Valurile Dunării” (cu un scenariu de Francisc Munteanu şi Titus Popovici) este mai ideologizat decât primul film al lui Ciulei, „Erupţia”. Protagonist ar fi trebuit să fie Toma, un ofiţer comunist, aflat în misiune clandestină pe şlepul 724 (Lazăr Vrabie), însă senzaţionalul cuplu alcătuit din Mihai Strejan, căpitanul şlepului (Liviu Ciulei), şi soţia sa Ana (frumoasa Irina Petrescu, pe atunci studentă la Filologie, debutantă în acest film) iese imediat în prim-plan, motiv pentru care Securitatea l-a suspectat pe regizor de „sabotaj ideologic” (Acţiunea informativă „Arhitectul”). După moartea lui Mihai, filmul devine penibil: ilegaliştii, în frunte cu Toma, distrug ultimul cuib al rezistenţei hitleriste şi sunt primiţi în urale de o mulţime extaziată, inclusiv de Ana, care a înţeles necesitatea sacrificiului pentru cauză al soţului ei... Totuşi, „Valurile Dunării” a obţinut un Glob de Cristal la Karlovy Vary. Din film mai rămâne şi valsul omonim al lui Iosif Ivanovici, piesa preferată a Anei. Secvenţă-rapel: după inevitabilul moment de conflict erotic (Mihai o suspectează pe Ana de infidelitate), acul patefonului zgârie discul, cuvintele cântate de Clody Bertola (soţia de atunci a lui Liviu Ciulei) încep să se repete obsesiv, iar dizarmonia accentuează disperarea eroinei, bănuită pe nedrept. Într-un rol secundar apare şi regizorul Lucian Pintilie (din păcate, n-am reuşit să-l identific).

Ultimii mohicani

2007-08-01T12:52:00.001-07:00

Exodul saşilor ardeleni în Germania, în două valuri (1945 şi din 1990 încoace), a fost recent abordat, pentru prima dată într-un film de ficţiune, de către Radu Gabrea („Cocoşul decapitat”). Însă filme documentare pe această temă s-au mai făcut şi, fără îndoială, se vor mai face. În 2000, Tudor Giurgiu realiza „Hausmeister”, scurtmetraj documentar despre Gherdeal, un sat săsesc în care au mai rămas doar o mână de bătrâni; printre ei se numără hausmeister-ul (administratorul) Ioan Ongherth, care are în grijă casele pustii şi biserica. O dată pe an, de Rusalii, saşii emigraţi şi răspândiţi prin toată Germania se întorc, repară câte ceva la case, se strâng la slujbă şi la petrecere, pentru ca apoi să plece din nou, fără a şti dacă vor mai reveni vreodată. Regizorul irlandez (născut la Mediaş) Dieter Auner a debutat cu „Leaving Transylvania” (2006), un documentar despre un alt sat transilvănean, Agârbiciu. Aici, din 1200 de saşi, în 2001 (când au fost făcute filmările) mai erau doar 22, iar azi – mai puţini de 10. Deşi septuagenari, soţii Hans şi Maria Kenzel, şi ei un fel de hausmeister-i ai micuţei comunităţi, se hotărăsc să-şi urmeze familiile în Germania. Au rezistat eroic atâţia ani, dar acum simt că nu mai au încotro. În 2002, stabiliţi în Ausburg, soţii Kenzel se plâng că nu au nimic de făcut („aici în fiecare zi e duminică”). Rău cu rău, da’ mai rău e fără rău... Cu plusurile şi minusurile lor, e bine că există astfel de documentare, pentru că subiectul e really big: 300.000 de saşi care, după opt secole de vieţuit în Transilvania, au plecat spre alte zări...

RIP: Michelangelo Antonioni

2007-07-31T03:16:00.000-07:00

După Bergman, a venit şi rândul lui Antonioni. Avea 94 de ani. Spunea că pentru el a filma înseamnă a trăi. Ultimul său film a fost, în 2004, segmentul „Il filo pericoloso delle cose” din producţia colectivă „Eros”.

L’avventura è finita. Riposare in pace.

Ciulei la debut

2007-07-31T03:00:00.000-07:00

Mai întâi, câteva observaţii: dacă cele mai bune filme româneşti din perioada comunistă sunt ecranizări, „vârfurile” de după 1989 au la bază scenarii originale (semnate în general de regizor, singur sau în colaborare). „Pădurea spânzuraţilor” mi se pare cel mai bun film românesc „de dinainte” (nu îndrăznesc, totuşi, să-l compar cu „Moartea domnului Lăzărescu”, „A fost sau n-a fost?” sau „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”), iar Liviu Ciulei, care a renunţat – sau, mai bine zis, a fost obligat să renunţe – mult prea repede la regia de film, şi Cristian Nemescu, care nu a apucat decât să debuteze în lungmetraj, reprezintă pierderile cele mai mari suferite de cinematografia românească.

Cum ar primi oare spectatorii de azi un film închinat „sondorilor, care, prin munca lor plină de eroism, dau patriei noastre neasemuite bogăţii”? Totuşi, „Erupţia” (1957), debutul regizoral al lui Liviu Ciulei, bazat pe un scenariu comandat de Partid cu ocazia „sărbătoririi centenarului industriei petrolifere din România”, nu trebuie scăpat. Dacă eliminăm elementele propagandistice, cred că filmul ar fi putut fi făcut şi la Hollywood (să zicem, cu Bogart şi Bacall în loc de Jean Bart şi Eva Cristian). În pofida poveştilor convenţionale, cu final moralizator, care se intersectează în jurul schelei petroliere din Ursei, şi a numeroaselor replici ridicole, Liviu Ciulei ştie să vadă umanitatea pierdută printre sonde de petrol şi lacuri de noroi, punctează excelent conflictele (socioeconomice şi erotice) dintre cele câteva caractere puternie şi izbuteşte să menţină tensiunea până la ultimele cadre.

„Erupţia” este şi filmul în care îşi face debutul actoricesc Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej (o vom regăsi după câţiva ani, pe post de femme fatale, în „Tudor” al lui Lucian Bratu); paradoxal, aici Lica joacă o „negativă” – Nina, femeie depravată şi fără ocupaţie, care a urmat Petrol şi Gaze numai pentru a-şi găsi un bărbat. Ea îşi părăseşte la nevoie primul soţ (tocmai bravul inginer Barbu) şi declară senin: „Prefer să miros a Chanel decât a ţiţei”; ce-i drept, în final Nina revine pe drumul cel bun şi încearcă să se reangajeze în exploatare...

RIP: Ingmar Bergman

2007-07-30T14:22:00.000-07:00

Spielberg despre Bergman: „I have always admired him, and I wish I could be a equally good filmmaker as he is, but it will never happen. His love for the cinema almost gives me a guilty conscience.”

Ingmar Bergman a murit azi, 30 iulie, la 89 de ani.

May he rest in peace.

Filmele lui Florin Iepan (1)

2007-07-30T05:18:00.000-07:00

Deşi nu este un documentar în adevăratul înţeles al cuvântului, ci mai degrabă un fake (practic, totul este mizanscenă), filmul de diplomă al lui Florin Iepan, „Cântec de unul singur sau Zece minute cu clasa muncitoare” (1995) impresionează prin vigoarea cu care tânărul cineast îşi spune – şi îşi impune – statement-ul. (Când i-am zis lui Cristi Puiu că acest film nu e onest, dar are multă forţă, el mi-a replicat că e ca şi cum aş spune despre o mâncare că nu e bună, dar are multă sare; poate că avea dreptate.) Ne aflăm într-un „Jurassic Park” în care exponate sunt „ultimii reprezentanţi ai clasei muncitoare din Europa”. Aici, un filosof de uzină comunică telepatic cu astrele, o veterană aproape de pensie transferă ştafeta uneia mai tinere, un ortodox şi un evanghelist au o tentativă de debate pe teme religioase, foştii corişti îşi reamintesc cântecele patriotice din vremurile bune, iar un Hamlet retardat îşi plânge în versuri prima iubire, pierdută din cauza marelui Will. Mai există oare scăpare pentru „clasa muncitoare, mândră ca un soare”? În orice caz, clasa muncitoare nu mai merge în paradis (în ciuda secvenţei finale, în care „ghidul” printre dinozauri, meditând cu ochii închişi şi cu o ţigară în colţul gurii, se ridică deasupra statuii lui Lenin şi, încet-încet, deasupra oraşului), ci visează la propriul ei paradis, în care să domnească o concordie universală; iar aici, în insula noastră de latinitate, există „terenul cel mai fertil pentru rai”, motiv pentru care suntem atât de pizmuiţi de occidentali. Orice s-ar spune, un film tulburător.

Regizorul Breban

2007-07-28T01:38:00.000-07:00

Puţini îl cunosc pe prozatorul Nicolae Breban în calitate de cineast, însă, cu unicul său film de autor, „Printre colinele verzi” (1971), el a reuşit să ajungă în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes. După ce şi-a făcut ucenicia ca scenarist şi regizor secund la „Răutăciosul adolescent” (1969) al lui Gheorghe Vitanidis, scriitorul s-a hotărât să-şi ecranizeze singur cel mai cunoscut roman de până atunci, „Animale bolnave” (titlu sub care apare filmul pe site-ul oficial al Festivalului). Prezenţa la Cannes este explicată de unii comentatori prin influenţa politică a autorului (pe atunci membru supleant al Comitetului Central), de alţii prin intervenţia omului de afaceri, originar din România, Alfred Fischler (cel care l-ar fi sprijinit şi pe Sergiu Nicolaescu la „Mihai Viteazul”). Totuşi, „Printre colinele verzi” nu este lipsit de calităţi (se remarcă, de exemplu, imaginea lui Aurel Kostrakiewicz şi muzica lui Tiberiu Olah), astfel încât a putut fi ridicat în slăvi chiar de reputatul D.I. Suchianu. Film poliţist în aparenţă, dramă psihologică cu accente etice şi politice în esenţă, el suferă cel mai mult din pricina încărcăturii livreşti. Personajul interpretat de Dan Nuţu, care nu are practic nici un rol în conflict, monologhează mult şi inutil (dând glas, de fapt, unor pagini de roman), iar dialogurile, de la cele mai banale la confruntările filosofice revelatoare, sunt complet lipsite de autenticitate. După ce, în septembrie 1971, în „Le Monde”, Nicolae Breban îşi face publică atitudinea de respingere a „Tezelor din iulie”, filmul este oprit din difuzare, fiind recuperat de abia în 1990.

Mama Rusia fură de la Unchiul Sam

2007-07-27T09:50:00.000-07:00

Dacă prindeţi din întâmplare câteva secvenţe din „Clanul Lupilor” („Volkodav”, pre limba lui; „Wolfhound”, în engleză), aţi putea crede că vedeţi un „Conan” dublat în rusă. Un „Conan” mai nou, ce-i drept, pentru că efectele speciale sunt ceva mai evoluate, iar Schwarzenegger nu apare (explicabil, fără îndoială: Arnie e ocupat să fie preşedinte – după „Demolition Man”, acum şi în „The Simpsons Movie”). De fapt, e vorba de o superproducţie rusească, cu un buget estimat la 20 de milioane de dolari, care vrea să se ia la întrecere cu „Lord of the Rings” & co., însă nu izbuteşte să înşele pe nimeni: luptele nu sunt la fel de spectaculoase, eroii – la fel de eroici, „negativii” – la fel de înfricoşători, frumoasele – la fel de frumoase, zeii – la fel de puternici ş.a.m.d.; doar decórurile naturale ruseşti s-ar putea compara cu cele neozeelandeze ale lui Peter Jackson. În aceste condiţii, unicul personaj simpatic este un liliac, prieten devotat al Conanului slav. Pe scurt, cel mai clişeistic şi mai plictisitor film fantasy pe care l-am văzut vreodată, dovedind că entuziasmul nu prea poate camufla amatorismul.

Cei doi Daneliuc

2007-07-26T07:32:00.001-07:00

Cineast al ratării existenţiale, al alienării şi al lipsei de comunicare, Mircea Daneliuc a avut o evoluţie destul de contradictorie (şi) înainte de 1989. Pregenericul filmului său de debut, „Cursa” (1975), cu un making-of de reportaj TV (reporter fiind regizorul însuşi), poate fi văzut ca o profesiune de credinţă, anunţând inspirarea din realitatea socială imediată şi necosmetizată. Totuşi, aici apar şi unele secvenţe „simbolice”, cu diverse animale şi, desigur, o mireasă, care se potrivesc ca nuca în perete. Cele mai bune filme din perioada comunistă ale cineastului, „Proba de microfon” (1980) şi „Croaziera” (1981) sunt, din fericire, epurate de astfel de ornamente inutile (care rămân până azi apanajul lui Dan Piţa), propunând un realism pur şi dur, „în priză directă” (echivalentul în proza deceniului nouă al lui Mircea Daneliuc poate fi considerat Mircea Nedelciu). După ele a urmat însă fantastico-onirico-aberantul „Glissando” (1982), inspirat de Cezar Petrescu şi creat, zic unii, special pentru festivaluri; selecţionat trei ani mai târziu la Veneţia, el ar fi fost marele perdant al ediţiei, după site-ul regizorului: „Jocurile de culise îndepărtează însă trofeul Festivalului de la Veneţia de filmul lui Daneliuc, deşi critica italiană în acel an ’85 îl considera cîştigătorul sigur al unui Leu”. În fond, dacă „Hotel de lux” al lui Dan Piţa a fost în stare să ia Leul de Argint, de ce nu l-ar fi meritat şi „Glissando”?

Odiseea lui Homer Simpson

2007-07-25T06:19:00.001-07:00

Nu mă dau în vânt după serialele (de orice fel) transformate în filme, dar lucrurile se schimbă când este vorba de animaţii precum „The Simpsons”, „Beavis & Butt-Head” sau „South Park” (şi mi-ar mai plăcea să văd în sălile de cinema „Two Stupid Dogs” sau „Johnny Bravo”). Acum, cea mai dementă şi mai bestială familie din lume, care trăieşte pe micile ecrane de când a început la noi „democraţia originală” (primul episod a fost difuzat la americani pe 17 decembrie 1989!), a ajuns în sfârşit şi în cinematografe. Nici nu-mi mai aduc aminte de când am mai râs atât de sănătos – şi nonstop – la un film (de menţionat că la scenariu şi-au adus contribuţia 11 oameni, în frunte cu creatorul personajelor, Matt Groening). De data asta, Homer bagă tot oraşul Springfield în rahat şi, gata-gata să fie linşat de concitadinii furioşi, fuge în Alaska, Bart îşi doreşte un tată cât de cât normal, precum vecinul Flanders, Lisa se îndrăgosteşte de un puşti irlandez (muzician şi ecologist înfocat, ca şi ea), iar Marge şi micuţa Maggie sunt responsabile cu gânditul şi cu rezolvarea situaţiilor aparent fără ieşire. Special guest stars: president Arnold Schwarzenegger (I was elected to lead, not to read) şi Tom Hanks as himself. Mortal.

100% independent

2007-07-20T08:31:00.000-07:00

Surpriza cea mai neaşteptată a Festivalului Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi (IPIFF) de la Mamaia a fost pentru mine „Pescuit sportiv” / „Angling”, lungmetrajul de debut al cvasinecunoscutului Adrian Sitaru, filmat (pe digital) cu un buget de câteva mii de euro (adică mai ieftin decât o reclamă... ieftină) şi în doar nouă zile, dar cu mult entuziasm şi mult talent, în care camera foloseşte permanent unghiurile subiective ale celor trei personaje principale (inovaţie tehnică şi stilistică pe care n-am mai întâlnit-o la noi). Povestea este foarte simplă: doi iubiţi (Adrian Titieni şi Ioana Flora), plecaţi în week-end la picnic şi pescuit, accidentează o tânără prostituată (Maria Dinulescu), iar apoi se simt obligaţi să o ia cu ei. Într-un final cu sugestii fantastice, deşi intrusa pare a fi cauzat criza cuplului, ea va fi de fapt cea care rezolvă o criză preexistentă. Sper ca producătorii să găsească banii necesari pentru a tranfera filmul pe peliculă şi a-l lansa apoi pe marile ecrane, pentru că el merită să-şi găsească publicul.

Solidaritate cu solitarul

2007-07-09T19:57:00.000-07:00

Prin cel mai recent film al său, „Restul e tăcere”, Nae Caranfil reabilitează la noi cinematograful-spectacol, cinematograful-entertainment, cinematograful care tânjeşte după public precum peştele după apă. Regizorul merită toată stima noastră pentru că a rămas consecvent drumului şi menirii sale de a concilia comercialul şi artisticul, filmul de gen şi filmul de autor. În timp ce mai tinerii săi confraţi sunt convinşi că less is more, prin această superproducţie* cu toate şansele de a deveni blockbuster*, Nae Caranfil ţine să le demonstreze că, uneori, more is even more.

„Restul e tăcere” este un film atât de clasic încât devine foarte modern, un film care se abordează cu nostalgie originile celei de-a şaptea arte, fără a neglija însă artele mai vârstnice şi mai „nobile” (teatrul şi opera). Deşi porneşte de la povestea controversată (încă) a primului lungmetraj autohton, „Independenţa României”, iar în spatele multor personaje istoricii pot recunoaşte uşor chipuri ale trecutului (cu nume mai mult sau mai puţin modificate), filmul este în întregime o ficţiune şi trebuie tratat ca atare. După o serie lungă de momente comice savuroase, finalul tragic cade ca o ghilotină şi ne lasă cu un nod în gât. Într-adevăr, „restul e tăcere”...

* Cei doi termeni trebuie înţeleşi, desigur, prin raportare la situaţia curentă a „industriei de film” din România.

Gânduri despre documentar

2007-07-06T22:55:00.000-07:00

Un autor de film documentar trebuie înainte de toate să îşi respecte personajele (fiinţele umane din faţa camerei) şi să nu le agreseze în vreun fel; să nu se creadă că se poate servi de ele pentru a-şi atinge scopurile, ci să înţeleagă că munca sa este în serviciul lor. Mai mult, trebuie să le iubească şi să le iubească aşa cum sunt ele, nu cum ar trebui să fie sau cum le-ar vrea el să fie; aşa se naşte relaţia simbiotică dintre cineast şi subiectul său, care dă valoare filmului rezultat. Încercând să-şi explice lumea Celuilalt, adevăratul autor de film documentar ajunge la explicarea propriei sale lumi.

Nu spun lucruri noi: totul a început acum trei ferturi de veac, cu americanul Robert J. Flaherty şi al său „Nanook of the North”.

Ficţiune vs. documentar?

2007-06-28T10:33:00.000-07:00

Documentarul antropologic abordează realitatea umană nu doar estetic, ci şi etic. Alegerea unei perspective documentare prin care priveşti lumea implică automat opţiuni ce ţin de morală şi de politica reprezentării. Fiecare autor de film antropologic are propria sa optică politică; nu există o soluţie univocă de reprezentare a faptului social, ci o multitudine de alegeri care provin – trebuie să provină! – din cercetarea aprofundată a unei anumite realităţi. Obiectivul principal al antropologiei este acela de a reuşi, pornind de la analiza particularului, să extrapoleze elemente utile pentru înţelegerea globalului, a umanităţii.

Deloc întâmplător, cele mai valoroase filme „de ficţiune” produse în ultimii ani la noi („Moartea domnului Lăzărescu”, „A fost sau n-a fost?”, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” etc.) se apropie foarte mult de documentarul antropologic, deoarece aici eticul este este la fel de important ca esteticul; mai mult, ele izbutesc să extragă, din nişte poveşti local(izat)e, semnificaţii universale. Aşadar, se poate spune că succesul noului cinema românesc se datorează în bună măsură gândirii antropologice a autorilor de film.

Miracolo à Bucarest

2007-06-28T08:37:00.000-07:00

După primul Palme d’Or obţinut de un lungmetraj românesc, a început să se vorbească tot mai des despre un miracol în cinematografia noastră. Aşa o fi, însă este un miracol pregătit cu grijă şi cu mari sacrificii. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă în 1996 Cristi Puiu nu s-ar fi reîntors în ţară cu dorinţa de a face film aici? Cu siguranţă, nu s-ar fi ajuns la marele succes al lui Cristian Mungiu, la fel cum n-am fi apucat să mai vorbim despre un nou cinema românesc. În 2001, „Marfa şi banii” a decis calea de urmat pentru tinerii cineaşti şi, în acelaşi timp, ne-a readus în atenţia Cannes-ului şi a altor mari festivaluri. Abia apoi au apărut, uşor ezitanţi la început, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Titus Muntean şi ceilalţi. Cu Cristi Puiu în frunte, noul cinema românesc a fost clădit an după an, film după film, premiu după premiu, până ce a devenit revelaţia festivalurilor de pretutindeni. Din nefericire, regizorul a avut de aşteptat patru ani până la al doilea lungmetraj şi, deşi „Moartea domnului Lăzărescu” este cel mai premiat film românesc din toate timpurile, la ora actuală nu se ştie când el va izbuti să revină pe ecrane. Cel care avea toate şansele să devină liderul unei noi generaţii a intrat într-un con de umbră din care trebuie (sprijinit) să iasă cât mai urgent, pentru ca miracolul de la Bucureşti să nu aibă viaţă scurtă.

In the mood for WKW

2007-06-24T02:47:00.000-07:00

Ieri am revăzut, după vreo şapte ani, „Chung King Express” şi mi-am amintit de celebra epistolă a lui Pavel către corinteni:

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie, nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate.

Dragostea nu piere niciodată.”

Cred că Wong Kar Wai este cineastul care reuşeşte să transpună perfect pe peliculă nepieritoarea stare de dragoste (sau the mood for love), aşa cum o vedea Pavel. Îndrăgostiţii săi sunt incredibil de generoşi şi de răbdători. Nu îşi urăsc adversarii şi nu caută niciodată răzbunarea. Nu se grăbesc deloc şi suportă orice, de parcă ar şti că, mai devreme sau mai târziu, forţele universului îi vor ajuta să atingă fericirea supremă. Sau, dacă asta nu se va întâmpla, aşteptarea dragostei este şi ea îndestulătoare pentru o viaţă de om.

Stop the sequel!

2007-06-20T06:20:00.000-07:00

Mai întâi a fost „Spider-Man 3”. Apoi au venit, unul după altul, „Shrek 3”, „Pirates of the Caribbean 3”, „Fantastic Four 2”, iar acum „Ocean’s Eleven 3” sau, altfel spus, „Ocean’s Thirteen”. Urmează foarte curând „Die Hard 4”. Iar vara de abia a început...

Eu unul m-am săturat. Mă îngrozesc la gândul că, în câţiva ani, nu vom mai putea vedea pe ecrane decât sequel-uri, remake-uri, sequel-uri la remake-uri, remake-uri la sequel-uri şi tot aşa. Chiar nu mai există nici o idee originală la Hollywood? Chiar atât de proşti ne consideră marile studiouri, încât să înghiţim orice ciorbă reîncălzită a enşpea oară şi să mai şi spunem apoi „sărut mâna pentru masă”? Visez la o mişcare globală anti-sequel, care să le dea peste nas granzilor cinematografiei, dovedindu-le că n-au reuşit să ne imbecilizeze complet, că avem tăria de a spune (şi) nu...

Luaţi, de exemplu, „Ocean’s Thirteen”. Cu Soderbergh la cârmă şi alde Clooney, Pitt şi Damon capete de afiş, franciza asta – care, să nu uităm, a crescut dintr-un remake al unui clasic din 1960 – poate produce, cel puţin un deceniu de acum încolo, câte o continuare pe an. M-am chinuit să găsesc un motiv valabil pentru care „Ocean’s Thirteen” merita să fie făcut şi singurul la care am reuşit să ajung este acela că publicul feminin are ocazia să-i vadă pe cei mai mai sexy actori ai momentului (şi lista e mai lungă...) într-un singur film, economisind astfel niscaiva bani. O fi însă destul? Eu zic că nu.

Aşa că, parafrazându-l pe avangardistul Voronca, zic şi eu: „Spectator, deparazitează-ţi creierul!”. Până nu este prea târziu...

La revedere

2007-06-16T14:18:00.000-07:00

Dacă ai văzut un film care nu ţi-a spus mai nimic şi vrei să-l revezi (de obicei, influenţat de fanii lui), doar-doar ţi-o plăcea şi ţie, mai bine renunţi: sunt 90% şanse ca să-l găseşti mult mai prost şi/sau plictisitor ca prima oară. Eu am păţit-o, de pildă, cu „Călăuza” lui Tarkovski: ca să nu mă simt complexat în faţa unor prieteni sau critici care-l ridicau în slăvi, l-am văzut de trei ori, da’ degeaba – m-am plictisit de moarte de fiecare dată. (Sper că Andrei Arsenevich, acolo unde e acum, mă va ierta: totuşi, am pierdut mai bine de o treime de zi cu filmul lui...)

Lungmetrajul spaniol de debut „AzulOscuroCasiNegro” („AlbastruÎnchisAproapeNegru”), al lui Daniel Sánchez Arévalo, a fost în competiţia TIFF-ului şi l-am văzut iniţial la Cluj, dar m-a lăsat rece. Apoi, cum unor confraţi în ale căror gusturi am încredere le-a plăcut mult şi, pe deasupra, a mai câştigat şi două distincţii (o menţiune specială a juriului şi premiul publicului), am ţinut să-l revăd la Bucureşti... Singura parte bună este că, văzând un film a doua oară, poţi fi mai atent la construcţia scenariului, mişcările aparatului, montaj ş.a.m.d. Uite aşa am învăţat mai multe despre cum se face o melodramă mediocră. Şi eu scriu un scenariu de melodramă, dar va fi una genială...

De ce trebuie să vezi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” de Cristian Mungiu (la cinema!)

2007-06-14T10:19:00.000-07:00

5. Este primul thriller românesc autentic: îţi va provoca mai mulţi thrills decât orice film autohton pe care l-ai văzut vreodată.

4. Nu vorbeşte despre avort, ci despre umanitatea increată (titlul este mai mult decât sugestiv) şi izbuteşte să pună sub semnul întrebării umanitatea fiecăruia dintre noi.

3. Este un film profund moral, dar nici o clipă moralizator: nu îţi scoate ochii, ci îţi scoate sufletul şi ţi-l aşază în faţă.

2. Are actori pe care îi vei iubi, în pofida faptului că dau viaţă unor personaje detestabile, şi, în prim-plan, o Anamaria / Otilia pe care îţi vei dori s-o ai alături de fiecare dată când dai de greu.

1. Are un cineast care îşi urmăreşte – cu obstinaţie şi până la ultimele consecinţe – adevărul, nedorind să-i amăgească sau să-i menajeze pe spectatori, ci să-i stimuleze să-şi depăşească propriile limite.

0. Este, mai presus de toate, un film cumplit de bun.