Ultimii mohicani

Exodul saşilor ardeleni în Germania, în două valuri (1945 şi din 1990 încoace), a fost recent abordat, pentru prima dată într-un film de ficţiune, de către Radu Gabrea („Cocoşul decapitat”). Însă filme documentare pe această temă s-au mai făcut şi, fără îndoială, se vor mai face. În 2000, Tudor Giurgiu realiza „Hausmeister”, scurtmetraj documentar despre Gherdeal, un sat săsesc în care au mai rămas doar o mână de bătrâni; printre ei se numără hausmeister-ul (administratorul) Ioan Ongherth, care are în grijă casele pustii şi biserica. O dată pe an, de Rusalii, saşii emigraţi şi răspândiţi prin toată Germania se întorc, repară câte ceva la case, se strâng la slujbă şi la petrecere, pentru ca apoi să plece din nou, fără a şti dacă vor mai reveni vreodată. Regizorul irlandez (născut la Mediaş) Dieter Auner a debutat cu „Leaving Transylvania” (2006), un documentar despre un alt sat transilvănean, Agârbiciu. Aici, din 1200 de saşi, în 2001 (când au fost făcute filmările) mai erau doar 22, iar azi – mai puţini de 10. Deşi septuagenari, soţii Hans şi Maria Kenzel, şi ei un fel de hausmeister-i ai micuţei comunităţi, se hotărăsc să-şi urmeze familiile în Germania. Au rezistat eroic atâţia ani, dar acum simt că nu mai au încotro. În 2002, stabiliţi în Ausburg, soţii Kenzel se plâng că nu au nimic de făcut („aici în fiecare zi e duminică”). Rău cu rău, da’ mai rău e fără rău... Cu plusurile şi minusurile lor, e bine că există astfel de documentare, pentru că subiectul e really big: 300.000 de saşi care, după opt secole de vieţuit în Transilvania, au plecat spre alte zări...