Lista de cacao

Obişnuindu-mă cu filmele „minimaliste”, am început să fiu enervat de producţiile în care cel puţin 80% dintre secvenţe sunt acompaniate de muzică. Unul dintre aceste este şi „Zwartboek” („Lista neagră”), cel mai recent film al olandezului Paul Verhoeven, cineast cu o operă pe cât de variată, pe atât de inegală. „Zwartboek” nu ratează nici unul dintre locurile comune ale filmelor de război, dar, oricât s-ar strofoca, nu izbuteşte să provoace pic de emoţie. Singurele diferenţe faţă de producţiile hollywoodiene: mai mulţi morţi (dintre personajele cu oarecare importanţă), mai multă nuditate (nu întotdeauna plăcută ochiului) şi mai mult sex. În rest... same old shit (atenţie, nu este doar o figură de stil!). Spre final, protagonista reuşeşte să rezume foarte bine întregul film: „Părea că nu se mai termină”. Concluzia: Verhoeven s-a întors degeaba acasă, la Hollywood era mai în elementul său.