Exilul întoarcerii, întoarcerea exilului...

„Izgnanie” („The Banishment” / „Exilul”, 2006) este al doilea lungmetraj al lui Andrei Zvyagintsev, după „Vozvrashcheniye” („The Return” / „Întoarcerea”, 2003), primul „Leu de Aur” la Veneţia din istoria cinematografiei ruse(!). Alex (Konstantin Lavroneko, premiat la Cannes anul acesta), soţia sa Vera (Marie Bonnevie, senzaţională, chiar dacă motivaţiile personajului ei sunt foarte puţin credibile) şi cei doi copii ai lor părăsesc oraşul industrial în care trăiau – şi care pe ecran pare pustiit – şi se mută în vechea casă părintească, aflată cu adevărat în pustietate, a lui Alex, pe care el nu o mai văzuse de 12 ani. Aici, el află că ea aşteaptă un al treilea copil, care nu ar fi al lui. Aşadar, un conflict puternic, având în prim-plan două personaje puternice – premisele unei experienţe cinematografice memorabile, mai ales că „Izgnanie” este splendid filmat, cu o atenţie deosebită acordată compoziţiei fiecărui cadru. Numai că povestea suferă de ejaculare precoce, pierde încet-încet din tensiune şi se apropie periculos de mult de graniţa ridicolului, pe măsură ce dispar personajele cu care am putea empatiza. Ireproşabil vizual (şcoala rusă, desigur...), „Izgnanie” are din păcate carenţe la nivelul naraţiunii şi al personajelor.