Din viaţă scapă cine poate, cum poate...

„Flandres” de Bruno Dumont (Marele premiu al juriului la Cannes 2006) este genul de film pe care îl urmăreşti cu mare dificultate, dar pe care este aproape imposibil să-l uiţi. Povestea e una fracturată. Pe de o parte, avem un mediu rural aparent idilic, dar în care iubirea echivalează cu un bărbat care se masturbează într-o femeie. Aici, nimeni nu îşi declară dragostea, iar imoralitatea se confundă cu nebunia. Pe de altă parte, avem universul războiului (nu ni se spune care şi asta nici nu prea contează), în care o moarte uşoară devine un privilegiu. Cea mai şocantă secvenţă este cea în care, după ce o localnică este violată de soldaţi, camera se fixează asupra pumnului ei încleştat, pe care se prelinge sperma eroilor civilizatori. Aşadar, două lumi violente, dominate de instincte telurice, în care speranţa a murit prima. Iar Bruno Dumont are marele merit de a nu face nici o concesie de la autenticitatea acestor lumi şi a personajelor sale dezumanizate.